Sunday, November 25, 2012

Sambata prin Tara Luanei

Abia dupa ce ne-am intors (innamoliti precum niste purcei fericiti), am sapat dupa legendele Tarii Luanei (sau mai degraba Luanului, daca ne luam dupa o legenda care spune ca Luana era un rege) si am gasit si multe referiri (cu iz cam cancanistic) la ceata albastra care planeaza peste ciudata zona si care ne-a fascinat tot drumul.

Ciudata ii zic mai mult retrospectiv. Acolo mi s-a parut frumoasa si atat. Am injurat nitelus ceata, ca ne taia peisajul, dar cand am ajuns la pietroiul asta de mai jos si am iesit din nor, am dat de un cer rece si albastru, peste nistre frunze galbene si aramii de toata frumusetea. Ceata nu s-a lasat si ne-a urmarit tot drumul, de la Alunis pana spre doua dintre "bisericile rupestre" de la Bozioru.

Am lasat-o acolo, fierband in vale ca in cazanul unei vrajitoare, si ne-am vazut de drum: eu, Mugurelul, Alex si, inevitabil, Lucul, care s-a delectat tot drumul cu urme de mistret, a vanat soareci si a papat sandvis cu cascaval, ca un beagle de oras ce este.

PS. Nu va lasati demontati de lipsa mea de chef de scris si googaliti un pic zona. Daca va plac povestile cu legende din vremuri imemoriale, despre zone cu pietre ciudate, cu energii neobisnuite, cu o aglomerare de chilii si schituri, cu inscriptii indescifrabile in piatra (vestitele tablite), o sa gasiti lucruri interesante si speculatii cu carul.























2 comments:

  1. Imi plac foarte mult aceste fotografii. Felul cum a cazut lumina pe copaci le-a dat o atmosfera de mister superba.

    ReplyDelete
  2. albastrul cerului e divin !

    ReplyDelete