Saturday, August 18, 2007

Socot ca totu-i bine



Il las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întot­deauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă fidelitatea su­perioară care îi neagă pe zei şi înalţă stîncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers rămas fără de stăpîn nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Lupta contra înălţimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc. Tre­buie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.


Am obosit.

Acum un an
eram un corb.



2 comments:

  1. Superba alcatuire de cuvinte!! Extrem de plina de continut!! Auzi, tu, ce adanc suna : "...fidelitatea superioara care ii neaga pe zei si inalta... " bolovanii!!!

    ReplyDelete
  2. Si totusi cateodata se confunda cu daruirea asinului :(

    ReplyDelete