Tuesday, February 20, 2007

dialog imaginar

- Vezi asfaltul?
- Nu. Am ochii inchisi.
- Uite, poti sa il atingi cu mana.
- Pot sa il ating si cu sufletul, dar nu misc un deget spre el.
- Deschide ochii.
- Pacat. Deja imi flutura prin par drumul din Campiile Elizee (acolo toata lumea are plete).



- Da-te jos.
- Nu pot sa imi desfac degetele.
- De ce?
- Isi sunt atat de dragi unul altuia incat nu vor sa iti dea drumul.



- De ce nu cobori?
- Am intrat in simbioza cu saua. Vibram la acelasi cantec cosmic. Poate de afara se aude ca un geamat mut, dar asa suna serafimii cand bate vantul.



- Ce faci?
- Am adormit.
- ?!
- Dar am lasat degetele de paza. S-au legat de haina ta. Le auzi cum o musca?



- Acum ce mai e?
- Nimic. Nu pot sa imi sterg zambetul si mi l-a intins vantul pe toata fata.

1 comment:

  1. frumoasă povestea; şi, după cum spuneam, ultima parcă e desprinsă din J. Bosh

    ReplyDelete