Thursday, August 31, 2006

Jah Tree

jah tree

I wanna love you and treat you right
I wanna love you every day and every night
We'll be together with a roof right over our heads
We'll share the shelter of my single bed

edit: i do love those colors, they are always on my mind



Wednesday, August 30, 2006

Platou 2

inceputuri
beginnings

transhumanta
loose

sfarsit
this is the end

lucruri mici de sub calcai - mini serie macro
under your feet

sweat

to blossom blue

under your feet #2

unde-s filtrele de alta data

azi mi-am frunzarit blogul. asa cum te uiti prin emailuri vechi sau prin scrisorile de dragoste dintr-o vara, puse in plicul de la factura de telefon, ca sa nu le vada mama. si plangi putin, dar poate pentru ca ai baut si ai fumat prea mult in seara asta. sau in oricare alta in care te uiti la paginile din urma. si dinainte.

azi acum un an descopeream stangaci minunile editarii fotografiilor. si eram mov.



azi vad cam albastru.

Tuesday, August 29, 2006

Platou 1

spre nord
looking north

la marginea raiului
brink of heaven

laugh your ass off
laugh your... ass off

ghicitoare
the riddle

la cafea cu ochii-n Padina
over a cup of coffee

Afganistan loco
dusting

voyage to bran
mordaith bran

Dimineata

Poate nu stiati ca m-am mutat. Sau daca stiati, aveati probabil impresia ca m-am mutat in gradinile suspendate ale Bucurestilor, cu fluturasi cat casa si bicicleta cat ochelarii lui Lennon. Probabil ca stiilul meu eluziv de exprimare v-a dus pe nedorite si nebatute cai ale imaginatiei. Nu, eu m-am mutat la bloc. Eu, care pana mai an ma uitam la diversi amarati atarnati pe geam la etajul 6 in maieu, luand gura de noxe proaspete de dimineata, si ii priveam cu dispretul omului care cand zice ies afara, face doi pasi si ajunge in gradina botanica din curte. Ei, roata se intoarce insa, rau si repede anul asta, si tocmai sunt sub ea.

Poate nu v-am spus si ca o sa imi schimb serviciul. Asa nu stiam nici eu pana mai ieri, insa o simteam ca pe o piatra in pantof. In vederea pregatirilor sufletesti aferente atator schimbari, azi stau acasa. E marti. Cred ca nu am stat niciodata martea acasa. M-am trezit - deh', ca in concediu - la 7 si jumatate. Strada mea este si ea in curs de cosmetizare. Adica a fost complet jupuita si acum asteapta grefa de asfalt. In timpul asteptarii a cam plouat si stagneaza lucrul echipei. Chirurgii sunt insa prezenti odata cu soarele. Astfel incat, daca nu iti trece prin devla sa inchizi ferestrele de cu seara, asa cum nu mi-a trecut mie, inceputul noii zile se face in acorduri de motor ambalat de excavator, care se amplifica, se lovesc de zidurile din jur, se incolacesc de copaci (da! sunt copaci!), rezoneaza la unison cu universul si se poagoara bland ca un sunet de orga lovita de degetele incrancenate ale lui Bach in urechile mele, 10 metri mai sus, la 3.

Atentia publicului este captata. Orga se stinge incetisor, putin supra-ambalata, putin dandu-si seama organistul ca de fapt n-are de ce continua, ca e prea ud sa faca cineva ceva azi. Simfonia insa nu moare, ci prin aerul crocant al diminetii rasuna ceva, un sunet subliminal care face ca parul de pe maini sa se infioare delicat, ca atunci cand bagi degetele ude in priza, si se simte si un miros... de padure verde, de cherestea, de pin... Sunt muncitorii de la casa de vizavi, care se distreaza toata ziua cu un fierastrau electric si scanduri.

In spatele orchestrei se insinueaza mai intai timid, apoi din ce in ce mai tantos, ceva pe baza de rotopercutor. Fie e un pickhammer, fie un vecin isi da deja gauri in cap cu bormasina. Nu mai aud clar deoarece emotia care deverseaza din calitatea executiei m-a facut sa imi ascund lacrimile in perna. Ies la auzul zgomotului de cinel si ma duc sa aplaud la scena deschisa, pe balcon. Un idiot bate cu un retevei intr-o galeata. Simte ritmul, e un muzical. Regret ca n-am niste garoafe, sa arunc in el si ma retrag in vastele apartamente sa scriu. Marile capodopere nasc din suferinta. Asteptati-va la o schimbare la fata a literaturii contemporane. Va fi o toamna lunga.

S-a apropiat rotopercutorul. Cred ca e de fapt un elicopter dezasamblat. Nu mai scriu. Imi vibreaza tot sufletul la unison cu mana demiurga a sefului de santier. Imi urca ceva in gat si imi coboara mana spre telefon. Mama? Pot sa vin cateva ore pe la voi?

Tuesday, August 22, 2006

intr-o rână pe o coastă


millipedes, originally uploaded by zeeny79.

Cand te lungesti pe pamant la umbra firelor de iarba, daca faci ochii mici-mici, vezi soarele cam asa...

Si te simti ca un miriapod care nu mai stie sa mearga si care s-a rezemat resemnat de un fir de sipica, asteptand sa i se faca seara.

Si cand te ridici de sub soare si deschizi iar ochii, totul in jur e albastru difuz, ca si cum te-ai uita printr-o eprubeta cu spirt si cu nori pusi la macerat

Saturday, August 19, 2006

Pazitorul Soarelui

Odata, demult, cand timpul nu se nascuse, era mereu soare. Si noapte nu era, pentru ca oamenii se iubeau ziua, ca florile.

Dar ochii oamenilor s-au uscat, pasarile au ragusit de cantat, raurile au plecat inapoi in cer si tot mai multe voci spuneau "Nu mai vrem Soare tot timpul!"

The keeper of the Sun 1

Dupa ce s-au sfatuit sub mult soare, au hotarat sa existe un Pazitor al Soarelui, care sa il inchida din cand in cand, pentru ca sa poata canta privighetorile.

Si de atunci incoace dimineata Pazitorul scoate Soarele, il cantareste de cateva ori in palma ca pe un cartof fierbinte si il azvarle in sus.

The keeper of the Sun 2

Noaptea, Pazitorul ia Soarele de pe cer si il pune intr-un inel pentru ca oamenii sa se poata iubi si pe intuneric. Ca privighetorile.

the Keeper of the Sun 3

Saturday, August 12, 2006

I've moved

And this:























is what I left behind.

If you squint and look real' hard, you'll see me in the shoebox on the shooting star back yonder.

Wednesday, August 09, 2006

the timeless mime


the timeless mime, originally uploaded by zeeny79.

KE: Like I always say: "Mime is money" :-P
Z: not this mime :-P
KE: Mime heals all wounds?
Z: unless you pick at them :-P
KE: OK, OK... this is the last mime I'll post...

For everything there is a season,
And a mime for every matter under heaven (wow!):
A mime to be born, and a mime to die;
A mime to plant, and a mime to pluck up what is planted;
A mime to kill, and a mime to heal;
A mime to break down, and a mime to build up;
A mime to weep, and a mime to laugh;
A mime to mourn, and a mime to dance;
A mime to throw away stones, and a mime to gather stones together;
A mime to embrace, And a mime to refrain from embracing;
A mime to seek, and a mime to lose;
A mime to keep, and a mime to throw away;
A mime to tear, and a mime to sew;
A mime to keep silence, and a mime to speak (<-- don't know about that last one); A mime to love, and a mime to hate, A mime for war, and a mime for peace. – Ecclesiastes 3:1-8

KE: Sometimes I wish I had a mime machine... I'd change so many things...
*sigh*
Z: 's true .... mime waits for nobody... but such a machine would be a real mime bomb!
KE: If I were someone reading this (I mean someone besides me) I'd think that it was a high mime ... to begin making kabuki jokes! ;-)
Z: Mimely suggestion. You start :-P
KE: OK... a mime, a chicken and Chikamatsu Monzaemon walk into a bar... :-D
Z: you always tell the same jokes. :-P

Bad Rapunzel


bad Rapunzel, originally uploaded by zeeny79.

Si Rapunzel, care statea depaaaarte, peste 9 mari, 2 tari jumate si 3 paduri de argint, tranti nervoasa fereastra, vru sa plece, isi inabusi un scrasnet de dinti, deschise nervoasa fereastra pe care o inchisese peste cosita impletita cu lacrimi de crocodil de cand era inchisa acolo in turn, lua o foarfeca si crantz!

Aaaaa...... buf. Cineva se inscrise intr-un dans egiptean pe gazonul de sub turn.

Fat Frumos! Acuma-mi vii?...

Saturday, August 05, 2006

a stat.


it stopped, originally uploaded by zeeny79.

soarele in jaluzele.

Azi a plouat.



pe plasa de tantari

Thursday, August 03, 2006

Roma de trei ori

Dupa vreo 15 minute in care trebuie sa par interesata autentic (din pacate, este un truc pe care il stapanesc bine, insa spre dezavantajul meu, caci inclinatia asta masochista determina oamenii sa se simta confortabil si guralivi in fata a doua urechi si a unei priviri atat de supuse si dispuse - aparent - sa le primeasca trivialitatile)... dupa vreo 15 minute, spuneam, tipul incepe sa se balbaie nemaigasindu-si neuronul de actionare a dictionarului italian-englez:
"Am 2 ore libere.. am o intalnire de afaceri mai incolo, dar daca vrei..."
Personalitatea mea sarmanta loveste din nou.. Dupa un calcul rapid, in care evaluez posibilitatile de viol, rapire, trafic de carne vie si/sau moarta, rascumparare, in balanta cu orbecaitul de una singura prin Roma, aleg pe jumatate convinsa varianta cu insotitor. In fond... 2 ore nu sunt mare lucru.

Se ofera sa imi duca rucsacul si 5 minute mai tarziu suntem intr-o parcare... de scootere!..hm.. interesant! prima oara cand am mers pe o motocicleta eram sigura ca o sa cad la prima abatere de la verticalitate. Acum am avut insa ocazia sa constat ca micile instrumente ale mortii pe 2 roti sunt mai stabile decat par. Autobuzele in schimb se cam poticneau in claxoane in jurul nostru.

Timp de 2 ore, asa cum imi promisese, m-a plimbat prin toata Roma (turistul japonez din mine a regretat enorm, insa stoic si in tacere ca n-a putut sa faca poze fiecarui colt de istorie, fiecarui bolovan de 2500 de ani, masutelor cochete din mijlocul strazilor pe langa care trec vajaind nelipsitele scootere, fantanilor atat de racoroase la cele 29 de grade din Roma, palmierilor si tiganilor romani responsabili cu divertismentul in marile piete cu turisti). Firea mea de calaret singuratic nu m-a lasat sa ma bucur cum se cade de tot ce am vazut... prima oprire: clasica Fontana di Trevi, care e alba si azurie, impietrita si curgatoare, mare (eram sigura ca e mai mica) si inghesuita intr-o piateta (mi-o imaginam mult mai mare!) plina ochi cu turisti, bisnitari tuciurii si sterpelitori de aceeasi culoare. Italianul erijat in ghid de-o zi, nu ma lasa sa cad prea mult in admiratia titanilor goi pe care curge apa de izvor, ma trage inapoi spre scooter, hai, avem multe de vazut, Roma e mare! (si m-am convins ca are dreptate).


Initial voiam sa editez putin textele astea, insa m-a furat drumul si am inceput sa le las sa curga asa cum le-am scris acum 1 an. More to come... Desi nu e prea palpitant
jurnalul asta de calatorie... tot Calistrat Hogas ramane pe firmament. El macar avea o Pisicuta. Eu.. un italian pe cativa cai putere

Wednesday, August 02, 2006

Despre icoane

Din lipsa de imaginatie sau de memorie ne inchinam lucrurilor mici. Dar nu ca sursa de inspiratie sau de protectie, ci ne bazam pe puterea lor prin prezentza.

Mi-aduc aminte de buletinele vechi, intziplate in coperta de plastic galbejita si rontzaita la colturi. Mai mereu gaseam in ele cate o icoana de hartie. De cate ori te-ai uitat la sfantul din portofel? Sau te-ai gandit la el? Niciodata. Dar sa il scoti de acolo ti s-ar parea o blasfemie.

La fel cum n-ai privit nici frunza de trifoi norocos strivita intre file de carte citita in vacanta, pe burta, in iarba. Dar talismanele sunt altfel de icoane.

Din jocul intrebarilor copilariei: "daca ai ajunge pe o insula pustie, ce lucru ai lua cu tine"? Apa, casetofonul, pe mama, toata clasa a VII-a A, frigiderul, o carte.

Daca ai putea sa iei cu tine un om intr-un lucru, care ar fi? O poza. Imitatia cea mai la indemana. Icoana cea mai simpla. Dar nu-i spui niciodata fotografului "am o poza de-a ta in portofel" cum ai spune "am un Botticelli pe perete". Spui "am pe Apollo in portofel".

O poezie, pliata pios sub catile de vizita, pe care n-o stii pe de rost, ca s-o citesti mereu prima data si ca sa nu ti se izbeasca mereu de frunte pe dinauntru.

O piatra in forma de nor din vara "aia" la mare. Petale de acum 6 ani, tinute inchise ermetic, la care ti-e teama sa te mai uiti pentru ca aerul sa nu le prefaca in scrum si sa nu iti miroasa a moarte. O suvita de par, un dop de sampanie, o castana, o bricheta fara gaz.

Nu ne plac icoanele mari. Ne e jena de ele - le-ar vedea altii si ne-ar aduce aminte prea des. Ne-ar duce mintea prea des. Mici - le putem ascunde in sertare, intre carti, in buzunar, le putem tine la piept, asa cum n-avem voie sa facem cu sfantul in carne si oase, ni le putem imprastia in jur prin camere ca biserici, ca sa ne putem inchina din cand in cand oamenilor care am fost in lucrurile mici.

Ce catedrale frumoase mai suntem si noi... si pentru cine?

Tuesday, August 01, 2006

Roma de doua ori

"Fa caldo, eh?"

N-am reusit niciodata sa fac 'small talk', iar decat sa vorbesc despre vreme, subiectul prin excelenta al inceputurilor de conversatii intre straini sau al pauzelor incomode in discutii, de obicei prefer sa tac. Interpelata direct de vizavi, las balta tapsanul cu maci, ma scutur de norul de bucati de gand care ma coplesise si oftez in sinea mea.. afisez zambetul de urgenta medie.. here goes nothing..

"Awfully sorry, I don't speak Italian", pun eu placa cu accentul meu britanic de Pitar Mos. Individul baiguie ceva in limba lui (da, nu inteleg italiana, am mai zis-o!) dupa care vireaza pe engleza. Acceptabila. Dupa ce am stabilit de comun acord in limba bardului din Stratford ca e cald azi si ca e prima zi in care e asa frumos, tipul imi ignora pauzele si privirile ostentativ infipte in geam si imi comunica zambaret ca il cheama Marco. Mi-a luat cam 2 secunde sa uit (memoria de scurta durata imi joaca feste) dar m-am edificat 4 ore mai tarziu cand mi-a dat cartea lui de vizita.

"Cum te cheama? De unde esti? dar C... e nume italian!" Ii fac in 5 secunde teoria originii limbii romane si am clarificat si aspectul asta. De obicei urmeaza o remarca la adresa accentului meu.. care nu intarzie sa apara. Resemnata in fata evidentului unei discutii cu un strain care pune invariabil aceleasi intrebari, de parca ar fi protocolul standard, explic, cuminte, ca la scoala, ca tot plaiul mioritic e responsabil si pentru engleza mea... uimire pe de o parte, zambet placid pe de alta. Cand aude ca n-am mai fost in Roma e de-a dreptul indignat. Niciodata? Cum e posibil?! Iac-asa, imi zic, felicitand-mi inca o data cu naduf inspiratia de a face o escala de 10 ore in Roma pe drumul spre Geneva. Parca i-as fi spus ca e pentru prima oara cand vad lumina zilei. Se muta langa mine. Stiind ca vorbesc incet, nu ma formalizez prea tare - mai bine, decat sa repet sau sa strig...