Monday, July 31, 2006

zeeny si maimuta

muzica - check.
lumina - nu e nevoie
assume position...
start relaxing!

Si incepi la fel cum te-ai scufunda incet in apa. Varfurile degetelor, gleznele, urci, genunchii.... relaxeaza genunchii.... ah. da. intotdeauna blocajul de la genunchi. Scufunda usor, apoi urca iar, uite ce bine s-a relaxat abdomenul, apoi toracele.. ce frumos vibreaza toracele cand tranteste mama usa de la hol. Ah. A aparut maimuta. Si tocmai de subiectul asta trebuia sa se agate. Las-o.... las-o sa se atarne putin de perdele si se calmeaza. Ah si i-am zis mama-mii ca nu e cazul sa am perdele! Jeez, woman! Stai in focus.

Gata. E bine. (Am scris asta acum 2 minute, moment de cand ma uit ca Fulga la cursorul care clipeste metronomic pe pagina. Dar nu, nu cred ca m-am relaxat scriind despre relaxare. Mai curand cred ca mi-a fugit maimuta.) [pauza de ceai. cred ca e lipsa de cofeina]

In sfarsit pe nor. Ca niciodata, nu pot sa ma uit in jos. Era una dintre cele mai mari placeri, ca din avion, dar fara cristale de gheata la colturile ochilor. De data asta pot doar sa simt directia sus si valurile de lumini colorate si rotunde. Ceva nu e in regula cu splina. O avea rau de inaltime. Din cauza vitezei nu prea mai pot sa respir. Hai, mai incet. Gata, am ramas fara nor. Mi l-a spart o alta usa scapata din clanta. Si orice zgomot rezoneaza in mine ca o viespe intr-o cutie de chitara. Cred ca mi s-au innodat toate organele parenchimatoase.

Ping! Am uitat sa inchid IM-ul. Nu te ridica, nu misca, nu te gandi. Ah. tocmai m-am gandit. Hai, las-o balta. Treci inapoi jos. Si cade, si cade, pana se face tot norul praf in sufletul meu. Macar avea margine de argint.

Exista un motiv pentru care treaba asta nu se face acasa, cu fereastra deschisa spre gradina si cu toata familia viermuinda prin jur. Damn monkeys.


no, granpa, i was not talking about you.

Sunday, July 30, 2006

Roma o data

Am citit pe un blog cuvantul Roma si - proustiana din fire... adica imi sare memoria involuntara ca marioneta cu resort - am alunecat imediat in ceva amintiri demult scrise. Urmeaza un jurnal de calatorie din (mai multe) parti. Fara poze. (stupoare si rumoare in public!)



"Fa caldo!"
"Hm.. cum se zicea 'nu inteleg' in italiana?" De fapt intelesesem, dar in momentul acela nu ma hotaram daca sa ii raspund in engleza sau sa ii spun pur si simplu ca nu inteleg ce zice, ca sa eliminam posibilitatile de neintelegere.

Ma urcasem in tren spre Stazione Termini, buricul Romei, cu sufletul plin de nesiguranta - necunoscutul, mai ales in tari straine - imi da o stare de incerta bucurie a locurilor pe care o sa le vad, umbrita de trivialitati de genul "ma descurc oare cu labirintul care e de obicei transportul in comun? off... o sa intreb pe cineva.. daca italienii astia nu vorbesc engleza?" (nota autorului: este momentul sa adaug italiana imediat sub germana pe lista. Cred ca totul sta in pavilionul urechii. Daca e suficient de mare sa stea confortabil un Neghinita acolo care sa sufle traducerile, e ok. Eu nu inteleg nimic din limba asta.)

Ma asezasem la geam - singura pe 2 banchete albastre - ceea ce imi oferea putina siguranta, prezentele umane imi dau de obicei o vaga stare de discomfort. Tocmai "pleca gara", cum zicea fostul meu instructor din scoala de ghizi montani, care mi-a schimbat viata cu lingurite egale de miere si fiere, cand pe bancheta din fata mea s-a trantit nepasator un individ spre 40 de ani, blugi, camasa vargata cu dungulite albastre, pulover alb aruncat strengareste dupa umeri, vag inceput de burta si chelie (stil ozn aterizat pe crestet) - si cu asta am acoperit stereotipurile negative dupa care se uita femeile - a, si ochelari de soare Ray Ban. Negri. Din cauza lor, l-am masurat o data, apoi l-am ignorat. Dintre toti oamenii care ma jeneaza, cei cu ochelari de soare negri sunt cei mai rai. Imi place sa vad unde zboara privirea, ce spune fata fara cuvinte. Fara ochi, figura e inexpresiva, impenetrabila, sfinx viu.

Bref, imi faceam vant in gol cu harta Romei si ma uitam, si in vant, si in gol, la maidanele stropite cu maci de langa calea ferata.

despre constante si complexitati - Pi

on

Exercitiu teodorenian. Ionel

Miroase a zi de nastere in septembrie. A sfarsit de vacanta la Medeleni. Cerul are culoarea sufletului Monicai petrecandu-l pe Danut spre alte lumi.
Nu e toamna. Tradeaza vara zgomotul verde al castanului in care bufneste mingea pustilor de pe tapsanul de langa fantana.
Un miros familiar. Fum. Ca atunci cand bunicul ardea părul de toamna al teiului ramas plesuv in poarta.
Ah - aruncase tigarea aprinsa in cosul de gunoi care acum fumega. Flashback - orele din Pitar Mos intrerupte de valatucii de fum care ieseau pe hol din scrumierele incendiate ca niste balauri stranutand de gutunar.
Un elicopter cu o pala aurie si crocanta de soare zbarnai din copac si se stinse moale in cafeaua cu lapte din termos.
Trei banci mai incolo doua fete in slapi frunzareau lista contestatiilor de la admitere.

Toamna. Plictis.

(cu incheiere bacoviana)

Tuesday, July 25, 2006

clipele gandului


clipele gandului, originally uploaded by zeeny79.

Smoke, think, the lamp beside glows pink.

Wait, wait and smoke, a while ago time broke.

So think… wait! Don’t. Just smoke and wait until you think you’re stoned.

Tuesday, July 18, 2006

hubris


hubris, originally uploaded by zeeny79.

Blinding, torturing, burning deep within
Blistering, festering, aching to the core

The silent moment when pain is so loud
the whole world stops to a quiet end

All you can hear is the air leaving your lungs
Seconds later, like stale water

The image of your body scorched on the retina
Like an angel that fell so hard it burnt the ground around it like a falling star.

Sunday, July 16, 2006

drown


drown, originally uploaded by zeeny79.

I grow old . . . I grow old . . .
I shall wear the bottoms of my trousers rolled.

Shall I part my hair behind? Do I dare to eat a peach?
I shall wear white flannel trousers, and walk upon the beach.
I have heard the mermaids singing, each to each.

I do not think that they will sing to me.

I have seen them riding seaward on the waves
Combing the white hair of the waves blown back
When the wind blows the water white and black.

We have lingered in the chambers of the sea
By sea-girls wreathed with seaweed red and brown
Till human voices wake us, and we drown.

TSE

Friday, July 14, 2006

mi-ar fi placut sa imi dai foile scrise de mana, probabil nici nu l-ai scris de mana, scriitor modern ce esti, iti picuri gandul direct in 1010101100, mai bine, sepiile or sa fie fericite singure cu cernelurile lor ;-)

am citit cu toate liniile aplecate.. cu colturile gurii in jos, cu colturile ochilor spre colturile gurii, cu umerii stragand genunchii si cu toate umorile melancolice precum o dupa-amiaza de iunie cand nu a fost inca furtuna, cand e intuneric galben, cainii urla si crezi ca daca te-ai pieptana, scanteia aia statica ar declansa sfarsitul lumii. asa ti-am citit [...] asa te-am citit.

cum poti sa scrii ca o fata? nu stiu de fapt daca scrii ca o fata. fetele pe care le stiam eu, cand inca mai stiam fete, scriau urat si scriau si urat pe deasupra. scrii asa cum o fata ar vrea sa ii fie dragostea. adica imposibil.ă. si tocmai asta e certificatul de autenticitate

e putin necopt... doar pe alocuri.. in altele aproape ti-au intrat viermii in manuscris de putred ce e .. de rosu ca visina putreda ce e.

si mai e intr-un fel. e mereu si cald si rece, ca sufleul de ciocolata scos din cuptor cu inghetata pe deasupra, si crocant si moale, ca fisticul cu boabe prajite de porumb... mi-am spart dintii in cuvintele tale si i-am pus la loc in jocurile de intelesuri.

si asta a fost o scrisoare deschisa.


Tuesday, July 11, 2006

Fumuri La Motoare









I just forgot my birthday. Well my blog's actually.
.......................................................................................

oh, yay!

Saturday, July 01, 2006

...vocea cititorilor de bloguri

insetat said...

Oh!...Da' chiar asa : cine suntem noi?!... Ei bine, noi suntem cei setosi de...cultura, ce venim la un FILOLOG, pentru a ne umple mintile de lucruri frumoase, de idei istete!... Nu crezi asta!?!... Da' tu cine esti?

zeeny says...

I'm Nobody! Who are you?
Are you -- Nobody -- Too?
Then there's a pair of us!
Don't tell! they'd advertise -- you know!

How dreary -- to be -- Somebody!
How public -- like a Frog --
To tell one's name -- the livelong June --
To an admiring B(l)og!