Tuesday, January 31, 2006

Sunday, January 29, 2006

Nostalgie - Gura Portitei


Vorbeam despre Gura Portitei pe baza unei fotografii (nu, nu e cea din stanga, desi chiar de acolo e - primul rasarit de soare prins la mare)... si m-am gasit amintindu-mi cu drag de prima si - slavita fie barba lui Mahommed - singura incursiune de pana acum in limbo-ul ala terestru.

Am fost in 2001, cu trupa vesela de atunci. Pe vremea aia plecam cu rucsacii doldora de mancarica.. cu aragazul de campanie dupa noi, jos palaria la bucatar ;-). Auziseram noi ca locsorul ala e heaven on earth. Ei bine, au fost 7 zile de cosmar.

Pe vreme aia era un nenorocit de.. de.. cum sa va explic.. am crezut ca am ajuns in rai... Pe mana dreapta mare, cu golfuletz la discretie de facut skinny dipping sub clar de luna, pe stanga balta.. ma rog, lac. Intre - o felie de pamant de 2-300 m latime. 1 "magazin"/alimentara, 1 terasa jumate, 1 mancatorie pe baza de peste. Nu tu oameni, nu tu urlete, nu scandal... liiiiniste. Heaven, ce mai. Bine.. am facut 12 ore cu tren, autostop si autobarca.. trecem cu vederea. Prea e frumos. Ne uitam si nu ne mai saturam.. retrospectiv, imi aduc aminte ca inafara de mare si camp, nu prea era mai nimic de admirat.. da' ce bine era ca era pustiu :-D

Miracolul nici macar n-a avut bunul simt sa dureze 3 zile, ca orice miracol respectabil. Ci doar pana seara, cand a aparut primul stol de tzantzarii iadului. Nu face nimic, suntem dotati! Din corturi au inceput sa iasa Off, Autan si alte smacoline, de intins, sprayat sau alte variante uz extern - noua, si intern- tantarilor. A aparut chiar si o lumanare anti bazaitori. Toata lumea se mazgalea vesel cu unsorile, cu un ranjet satisfacut... Fara sa auzim plescaitul pofticios al bestiilor, care au adulmecat aromele si au zis "Mmm... lunch!!", au dat de 2 ori din aripi slobozind strigatul de lupta Banzaaaaai! si s-au infipt
boinggg!!! Spre amuzamentul nostru, care am inceput sa aplaudam. Care pe unde era lovit: gat, frunte, brate, glezne.

Trupele (noastre) se regrupeaza pentru revizuirea tacticii si fac urgent schimb de unsori. Acum suntem unsi cu toate alifiile, la propriu. Tantarul de Bucuresti ar fi avut bunul simt sa isi ia delicat talpasita. Insa tantarul de delta nu are nasul asa fin - fie vorba intre noi, are o trompa de-a dreptul elefantina! - si este mai badaran, asa ca am auzit un nou zgomot de cinel
"come and geeeet it!!!" si ne-am retras strategic in corturi, intrebandu-ne daca 1. trec prin panza; 2. o fi prin preajma fantoma lui Hitchcock care face un horror postmortem cu noi in rolurile principale.

Solutia de compromis: cat a batut vantul dispre lac, in ciuda celor jdemii de grade de afara, in zapuseala aia de noapte, noi stateam imbracati ca toamna, lasand la mila soartei doar cateva peticele de piele.. fetzele aratau, de exemplu, ca atinse de rujeola.

O alta solutie de compromis: pe digul din fata cortului, cat mai aproape de mare, foc! cu muuuult fum.. kinda cute.. o chitara, o atentie, un vin.. Vin?! de unde atata? Falimentara aia mizerabila nu beneficia decat de o posirca la 2 litri, pe care in conditii normale oamenii o folosesc la salata, pe post de acid acetic. Ma rog. Pana si aia a devenit potabila cand am constatat ca unica fantana a locului avea un maaaare anunt,
apa nepotabila.

Draci, astia fac misto, treci de scoate apa. Nu faceau misto. Apa avea o frumoasa nuanta de sienna arsa, cu irizatii verzi - de la mâl, si cu suspensii..uite, misca!! Nu face nimic, cumparam apa minerala. Daca avem de unde.. au adus apa!! Fuga-fuga.. yuck. E calda. Nu, e fierbinte!! (De atunci detest cu toata fibra mea apa Borsec. cand o vad, ma apuca setea, si nu in sens bun)

Alte frumuseti ale zonei? 1 singura crashma/bar de plaja, cu bauturi calde si putine, muzica nasoala si scaune de plastic. Ah.. dar am uitat pestele! Satui de conserve (
citeste: satui de sapat pe sub corturi dupa conserve), intr-o buna zi cu soare (n-am vazut un nor, cat am stat. Jumate aveam insolatie, jumate arsuri) ne-am gandit sa luam masa pe strasse, la crashma cu pretentii de cherhana. Stupoare, gasim masa. Peste 20 de minute, primim si meniul. Comanda se ia cu greu.. asta n-avem, asta dureaza mult, asta s-a terminat.

Dupa 1 ora jumate vine si mancarica.. care ne sta fara exceptie in gat, partial si din cauza scheletului de peste. Injurand si scobindu-ne in gatlejuri dupa ultimele oase, ne dam batraneste cate o palma peste frunte si ne intrebam.. de mama naibii nu cumparam peste direct de la botul calului.. de mare, ca e plin de pescari, si il facem noi, la jar.. chestii. A doua zi de dimineatza.. pe la 12, cand e pestele mai proaspat, team alpha se intoarce victorioasa: a gasit caras. De atunci detest si carasul. cred ca animalul ala a fost facut in bataie de joc.. menirea lui era sa fie o caricatura de peste.. ca logo-ul de la fishbone.. dar cineva s-a jucat si dupa ce l-a facut din oase, muuuulte oase, a aplicat, la misto, si piele pe el.. De ce?? De ce te joci cu mintile noastre?!

Ma rog. Dupa o saptamana exterminasem toata rezerva financiara pe apa Borsec. Daca nu o vedeam langa mine simteam ca ma mumific. (desi stiam ca bulele alea nu sunt de la CO2, ci pentru ca a atins punctul de fierbere), asa ca am hotarat de comun acord sa ne mutam cortul, la propriu, in locuri mai prietenoase si propice vietii umane. Ca de exemplu desertul Gobi.

Am facut pana acasa 24 de ore. :-|

Pentru ca am pierdut prima salupa din Portita, am pierdut prima rata din Jurilovca, am pierdut primul tren din Baia, asa ca am mers pana in Babadag, unde ne-am urcat in tren, ca sa ne dea nashul jos la prima, fara sa priceapa ca ne-am intors ca Euridice din ghearele lui Hades si ca nu mai avem un chior. Prima era minunata localitate Codru. Populatie: 2. Trenuri care opreau in urmatoarele 12 ore: 1. In sens invers. Asa ca ne-am intors in Babadag. Frumoasa gara...

Astept reactii ale publicului. Pro or con.

IRIS in Preoteasa - 27 Jan'06


oh, come on already!!


singing of love


the band setup


hands can sing too


high note. take cover!!!


green Cristi


Deep feeling... hair in the way


zee public (hm.. baloane?!)


the one and only.... Mincu


ghostly.. brrr.. ghastly


a fost odata... Iris


accesoriu de scena: don't leave home without it :-P

Friday, January 27, 2006

Sunday, January 22, 2006

Thursday, January 12, 2006




















great ball of fire

12 ore - partea II

Frumoasa-i gara asta... dar cand vii, nu cand pleci din ea. Toate plecarile au alt sistem de referinta temporal, ca si cum ar avea loc toate pe un munte vrajit ... asezate in vale, timpul se rostogoleste bolovanos catre ele, din cateva zguduituri de diverse naturi - fizice si mai ales.. - ai ajuns iar la momentul plecarii, unde te poticnesti, latit pe burta intr-un suspans de timp... nu mai trece.. zace.. chelnerul se misca prea incet, vinul fiert e prea fierbinte, gara e prea lunga, inca 6 ore ... detest drumul asta.

Iar pe holuri... rezem o usa si ca sa nu imi murdaresc talpa pe podelele mizere mi-am infipt bombeul bocancului in coltul geamului si legumesc ca un spanac fiert cu tigarea in coltul gurii, cu mainile stinghere si cu ochii pierduti in directia cealalta... n-am urechile pline cu casti, drept pentru care individul de alaturi se autoinvita in singuratatea mea, inchipuindu-si ca ma plictisesc. M-a facut mama cu bun simt (prea mult) si m-a facut societatea cu zambet automat de politete, astfel incat iar reusesc sa las impresia ca as da vreo ceapa degerata pe ciripeala lui ... il cheama Mărgeluş (?!), face naveta, lucreaza la SRI si in timpul liber e chiromant. Imi trage spre el palma, arunca o privire, se sperie, de efect, si-mi zice ca o sa ma marit din interes. Ca-s foarte sensibila si iubitoare si ca imi place arta, ca nu-mi plac cifrele si ca nu ma sperii usor. Ca o sa traiesc mult. La Brasov coboara sa isi mai cumpere o bere si imi aduce ciocolata. De la Breaza la Ploiesti imi spune bancuri porcoase si rasuflate mai rau ca berea din respiratie, dar la care ma prefac cu succes ca rad .. Doar n-o sa raman insensibila daca mi-a spus ca sunt..

Dar pana la Ploiesti e cale lunga... abia a plecat gara.. ma fac ghem la soare, langa geam, si adorm dupa ce am grija sa arunc un ochi spre dealurile martiene de la Podu Olt. Din cand in cand ma mai trezesc fractiuni de secunda si imi mai fulgera in urechi muzica pe care am lasat-o sa curga.. "When the soul wants...the soul waits" ... "was I drunk? was he handsome? Did momma give me hell? ".. " The piano keys are black and white, but they sound like a million colours in your mind"

Ma trezeste frigul si discutia aprinsa dintre doi tinerei care citesc in tandem o carte subtirica - Alan Cohen, "Viata ca o teapa", din seria inspirational books. El se chinuie sa ii explice ei paradoxul ala cu parcursul jumatatii din drum, si a inca unei jumatati, pana cand nu ajungi niciodata unde vrei... Cum il chema pe ala care a zis asta? " Zeno", marai eu amabil sarind peste o pereche de schiuri, in drum spre un alt loc mai putin viforos si adorm iar cu ochii la individul care urca la Brasov si se aseaza pe fostul meu culcus: are exact mutra amicului yogin, ursuletul BooBoo. inspaimantator pentru un barbat de 40 de ani, cu burta si gusha. Inchid ochii gandindu-ma pe umbrele cator oameni stau chiar acum .

Reveria imi este intrerupta brutal pe Valea Prahovei unde urca o pereche cu plodul. Plodul Talpii iadului, ca asemenea intrupare a lui Scaraotzchi n-am mai pomenit intr-un copil. Monstrul este versat in cele lumesti si este deghizat intr-un inger blond, de vreo 5 ani, cu ochi mari si bovini care te privesc inexpresiv de dupa o pereche de ochelari. La inceput ne induioseaza pe toti cu niste texte inocente tip "mami, de ce nu gasim niciodata loc la tren?" Awwwww.... goes the public - aproape ca iti vine sa il iei in brate si sa-l pui in locul tau pe bietul pui napastuit de cfr. "Mami, de ce bunicile sunt mai batrane si domnisoarele mai tinere?" Awww... goes the public again si incepe sa chicoteasca la auzul copilariei. BooBoo-face mai are un pic si ii dau lacrimile de drag. Si in chicoteala generala nimeni nu aude rasul luciferic al creaturii ivite din gheene. Care nu pridideste sa atace cat mai curand. Mami, da-mi dulce, mami tine-ma si pe mine, vreau jos, tati de ce asculti muzica, vreau si eu sa ascult muzica, tati nu te duci sa fumezi ma duc dupa tati afara sa fumam, poate agat o gagica pe hol (stupoare in public!) Dupa 3 minute de ridica-ma la geam, ridica-ma, ridicamaridicama, timp in care tatal a rezistat eroic si nici n-a schitat vreun gest, isi gaseste urmatoarea victima in persoana lui Mărgeluş pe care il ameninta sa il dea pe mana politiei si sa il arunce jos din tren apoi da buzna in compartiment intreband in gura mare care e gagica aia [cenzurat] pe care o cheama ..Z.. eu imi blestem zilele si ma fac invizibila dupa muzica mea, iar el iese sa il faca mincinos pe Margelus. Tatal se hotaraste sa puna capat circului si vine sa doarma. Copilul isi face de lucru cateva minute, apoi il bate pe genunchi sa il intrebe ceva.. (a se citi in crescendo, allegro molto tropo) "tati? .... tată... tatuca... tatitati.. TATITATITATI!!!"

Ca sa nu il zbor precum pe Bubico pe geam si nici sa nu imi stric frumusete de weekend urandu-i lui tat'su tote cele cuvenite pentru a fi puit o asemenea odrasla, ies la aer pe hol. Ahhh... liniste... rotile de tren (care red ca-s patrate, prea fac tzaca-tzaca), Margelus cu bancurile, o studenta din Ploiesti jubileaza verbal cu anticipatia avortului de saptamana viitoare.. Aproape am ajuns acasa, sunt asa departe , oare exista train lag? Si daca nu, de ce ma simt intr-un alt fus orar?

Wednesday, January 11, 2006

Not-so happy thoughts: 12 ore - partea I

Sunt iar in tren. Dar spre deosebire de alte dati, imi place la nebunie. E ianuarie, insa e un soare de martie incredibil. S-au linistit spiritele calatoare de dupa sarbatori - am gasit si loc!! In acelasi compartiment cu mine au ramas dupa Brasov doar o bunica cu nepoata. Pe la Brasov e vremea de o gustarica. Avand o mici fixuri (liable sa se transforme in obsesii cat China la batranetze) , si enervandu-ma mestecatul de camila al unor persoane sau rontzaitul si foshgaitul prin pungi crocante si fashaitoare, eu ies la o tigare si o gura de ceai. Verde. Rece. Dar ma intorc, tocmai la timp pentru a savura operatiunea pentru care hipopotamii angajeaza pasarele... extragerea resturilor alimentare din cavitatile cavitatii bucale. Proces in timpul careia ma uimeste versatilitatea mandibulei umane. Bunica deschide gura si se transforma vazand cu ochii. Pare ca limba, in cautarea pranzului pierdut, este de cameleon, gata sa tzashneasca si sa se lipeasca de prada, apoi se lateste ca si cum ar fi un broscoi care s-ar pregati sa sara lenes si cleios in poala batranei.

Si dupa pranz - nap time! Dupa ce fata incearca in randuri repetate sa faca nani pe umarul generatiei mai in varsta, bunica, deranjata din savurarea libertatii (sub forma de tabloid de sambata), o impinge calduros sa doarma pe bancheta maro de vinilin. Cam pe la Fagaras o apuca remuscarile si profitand de faptul ca prin fereastra batea un soare de iulie care ii incalzea nepoata adormita cuminte si latita pe toata bancheta de vizavi, se ridica, sa o protejeze de sagetile ucigase... si se posteaza in mijlocul compartimentului, tragand de perdeaua jegoasa de la geam peste copila. Ocazie cu care pe mine ma trezeste o prezenta amenintatoare care flutura cefereshte si maro pe la varful nasului meu si care pana la urma a reusit sa trezeasca cu agitatia pana si pe bietul copil... eh.. bunicii astia neindemanatici... :)

Ma trezesc si eu, clipocind lenes ca o pisica topita la soare si ma uit la frumusestile patriei de sub buza Fagarasilor.. da.. cam tot alea din pozele de mai jos, dara de data asta mai fara zapada... Sprijin dovleacul in pumn si ma tot uit. Intr-o gara, in trenul invers, ma vad multiplicata intr-o duzina de exemplare: capete sprijinite in palme si rezemate de geam se uita in gol la sine, sau ma privesc in ochi timp de jumatate de secunda, pe mine, si pe cel de la fereastra urmatoare, care probabil se vede si el caleidoscopizat in trenul geaman, ca intr-un mozaic de oglinzi strambe, ca in ocheanul fermecat, ca intr-un manunchi de oceli de carabush.

Pe la Podul Olt raman cu ochii zgaiti pe geam ca si cum as fi fost proaspat parasutata din spatiu. De fapt,
in spatiu ar trebui sa spun, pentru ca vad o frumusete de peisaj lunar: pe cerul albastru zace mare si alba luna anacronica si transparenta. Jos, aproape la picioarele trenului galgaie plin pana in buza malului Oltul (?!), oglindind cu capul in jos copacii mici si strambi de pe margine. Campul valurit e alb-negru de zapada plina de brazde de pamant, si incepe sa urce si sa se umfle in dealuri rosii sub soarele de iarna, care parca ar fi aduse direct de pe Marte, impreuna cu cativa nori roz pe cap din care se itesc niste varfulete albe de zapada. Aerul e gros si fumuriu, de Anglie industriala de inceput de secol 19.

Inca 20 de minute....

Tuesday, January 10, 2006

Happy thoughts : Achoo!!!

I have a cold.

It's nothing serious, I'm still working at approx. 80% of the normal capacity. The most poignant feeling is that the whole head is sunken into a bucket of molasses mixed with cotton balls.. and that the sinuses are stuffed with one sock each :)

All day I've been sneezing. For the first couple of times it's quite fun.. oh.. it's tickling, starting from the forehead, sliding down the nose, a hop, skip and a jump and here it comes! ....... bless you!

After the 10th time the fun somehow seems to diminish, especially when you misplace your paper tissues.

After 3 hours of driving the co-workers crazy with bless you's and gesundheit's it's becoming utterly annoying. The contents (whatever those are) of the skull crash everytime against the walls like a wave of liquid honey and barely settled with gentle and muffled splashes, here it comes again, a-a-a' chu! :-| damn it.

Some of the ugliest times to be sneezing (some of which experienced today):
  • while peeing (darn, that's an experience)
  • right after applying the mascara (and right after wiping it off the whole upper part of the face because the cotton ball tickles :D )
  • while coughing or blowing your nose ... where are those damn hankies anyway?
  • while having a shot at the hospital, right when the assistant sticks a long needle into your ass
  • while on the dentist's chair... >:) .. preferably during a delicate intervention
  • during Madame Butterfly's aria
  • got more? :D .. indulge me.. make me laugh. ease my pain.

Friday, January 06, 2006


the most beautiful Christmas door


country road.. evening sky.. first day of the year. of the rest.

Thursday, January 05, 2006


Got to get high before I swing...


Daylight licked me into shape
I must have been asleep for days
And moving lips to breathe his name
I opened up my eyes ......... to heaven


on the road there.... shot through dirty train windows, plains stretching under the snowy blanket, mountains rising from their midst, mother Geea wide and naked unde the most beautiful December sky