Friday, December 22, 2006

Posibilitatea unei insule

"nu, nu maturitatea le astepta, ci pur si simplu batranetea, [...] un sir de frustrari si suferinte mai intai neglijabile"

"Fostii soldati [din Vietnam] nu izbuteau sa uite, traiau intr-o spaima continua, imposibil de readaptat la o viata normala. [...] un barbat pastra o sticluta cu pamant din Vietnam; de fiecare data cand deschidea dulapul si scotea sticluta, izbucnea in plans.

- Prostie! prostie absoluta! ar trebui sa-i faca vant pe fereastra. De fiecare data cand deschide dulapul -de cate 50 de ori pe zi- el consolideaza circuitul neuronal si se condamna sa sufere si mai mult. In acelasi fel, cand revenim asupra unui moment dureros din trecut, sporim sansele ca el sa se repete. In loc sa mergem inainte, ne ingropam"

"...cel care iubeste fara speranta, prea pierdut in asteptarea lui frenetica si vana ca sa pastreze un strop de luciditate, ca sa fie capabil sa interpreteze corect un semnal oarecare"

"...gelozia, dorinta si instinctul de procreere au aceeasi origine, si anume suferinta de a exista. Suferinta de a exista ne face sa-l cautam pe celalalt, ca un paliativ; trebuie sa depasim acest stadiu, ca sa atingem starea in care simplul fapt de a exista constituie in sine un permanent prilej de bucurie; in care intermedierea nu mai e decat un joc liber consimtit, nu un element constitutiv al fiintei. Intr-un cuvant, trebuie sa dobandim libertatea de a fi indiferenti, conditie pentru a accede la seninatatea absoluta."

"Imi ramaneau probabil 60 de ani de trait; mai mult de douazeci de mii de zile, care aveau sa fie identice. Voi evita sa gandesc, la fel cum voi evita suferinta.[...]

Ma scaldam indelung sub lumina soarelui ori a stelelor si nu simteam nimic altceva decat o usoara senzatie obscura si nutritiva. Fericirea nu era un orizont posibil. Lumea tradase. trupul meu imi apartinea pentru un scurt rastimp; nu voi atinge niciodata scopul propus. Viitorul era gol; viitorul era muntele. Visele mele erau populate cu prezente emotive. Eram, nu mai eram. Viata era reala. "

click.

No comments:

Post a Comment