Wednesday, August 02, 2006

Despre icoane

Din lipsa de imaginatie sau de memorie ne inchinam lucrurilor mici. Dar nu ca sursa de inspiratie sau de protectie, ci ne bazam pe puterea lor prin prezentza.

Mi-aduc aminte de buletinele vechi, intziplate in coperta de plastic galbejita si rontzaita la colturi. Mai mereu gaseam in ele cate o icoana de hartie. De cate ori te-ai uitat la sfantul din portofel? Sau te-ai gandit la el? Niciodata. Dar sa il scoti de acolo ti s-ar parea o blasfemie.

La fel cum n-ai privit nici frunza de trifoi norocos strivita intre file de carte citita in vacanta, pe burta, in iarba. Dar talismanele sunt altfel de icoane.

Din jocul intrebarilor copilariei: "daca ai ajunge pe o insula pustie, ce lucru ai lua cu tine"? Apa, casetofonul, pe mama, toata clasa a VII-a A, frigiderul, o carte.

Daca ai putea sa iei cu tine un om intr-un lucru, care ar fi? O poza. Imitatia cea mai la indemana. Icoana cea mai simpla. Dar nu-i spui niciodata fotografului "am o poza de-a ta in portofel" cum ai spune "am un Botticelli pe perete". Spui "am pe Apollo in portofel".

O poezie, pliata pios sub catile de vizita, pe care n-o stii pe de rost, ca s-o citesti mereu prima data si ca sa nu ti se izbeasca mereu de frunte pe dinauntru.

O piatra in forma de nor din vara "aia" la mare. Petale de acum 6 ani, tinute inchise ermetic, la care ti-e teama sa te mai uiti pentru ca aerul sa nu le prefaca in scrum si sa nu iti miroasa a moarte. O suvita de par, un dop de sampanie, o castana, o bricheta fara gaz.

Nu ne plac icoanele mari. Ne e jena de ele - le-ar vedea altii si ne-ar aduce aminte prea des. Ne-ar duce mintea prea des. Mici - le putem ascunde in sertare, intre carti, in buzunar, le putem tine la piept, asa cum n-avem voie sa facem cu sfantul in carne si oase, ni le putem imprastia in jur prin camere ca biserici, ca sa ne putem inchina din cand in cand oamenilor care am fost in lucrurile mici.

Ce catedrale frumoase mai suntem si noi... si pentru cine?

6 comments:

  1. Poate pentru conshtiintza noastra... multa/putzina cat o fi ea.

    Frumos text. :-) Zi buna shi cel putzin la fel de inspirata. :-)

    ReplyDelete
  2. eu tineam o iconitza in carnetu de note ;;)

    ReplyDelete
  3. Diferenta dintre icoana si orice altceva este ca icoana e sfintita. Altfel devine tablou religios. Orice icoana e facatoare de minuni. Nu exista nici o legatura intre icoana si talisman sau alte obiecte care "poarta noroc".
    Tu, ca om credincios te inchini Sfantului din imagine si nu lemnului. Prin sarut iti arati respectul fata de Dumnezeu. Icoana nu este idol pentru ca ea te apropie de Dumnezeu si prezinta un eveniment, un personaj real, care a existat cu adevarat.

    ReplyDelete
  4. Trebuie sa intelegem corect acest cuvant: icoana.

    ReplyDelete
  5. desigur. sensul utilizat de mine cu precadere nu se refera la obiectul de cult, ci la icoanele... laice, daca vrei. Adica umila reprezentare, imagine, asemanare. Un fel de... "icoana stelei ce-a murit"

    Desi am pornit de la sensul cleric, am virat foarte repede spre pamantean.. chiar profan, daca am voie un mic joc de cuvinte si suprapuneri de sensuri.

    ReplyDelete
  6. Frumos text si placuta lunecare ... Uneori insa, apropo' de icoana din buletin, din portofel, poate daca noi credem ca ea face minuni, daca credem, repet, poate chiar face ... :))

    ReplyDelete