Thursday, June 01, 2006

Aventuri in moschee

In timp ce eu sprijineam zidul cu umarul si falca cu mana, cu ochii pe pereti in Kocatepe, din cand in cand se mai auzea cate un fosnet de calcaie pe persanele din jur. Cate un turist strain, insotit de consoarta in picioarele goale si cu haina pe cap in loc de feregea, cate un individ venind de la cumparaturi cu punga plina si facand o oprire scurta pentru o intrevedere cu cerul. Evlaviosi, ar fi primul cuvant care rasare in minte. Insa nu stateau prea mult pe ganduri sa contempleze situatia. Gaseau dintr-o ocheada locul potrivit, cateva temenele temeinice si gata. Agatau de urechi pantofii de alaturi, de pe covor (nu toata lumea ii lasa la intrare, vorba ceea, trust in god but tie your camel tight, in plus, e un sentiment interesant sa te plimbi cu papucii in mana prin biserica) si fuguta acasa, la nevasta.

Apropo de nevasta. La Haci Bayram am ajuns la ceas de rugaciune. Am intrat totusi, cerberul de serviciu nu a dat semne de violenta, si ne-a trimis, destul de afabil, la etaj, in spatele imamului. De unde ne puteam uita direct in crestetele dreptcredinciosilor. Si in calcaie si alte parti, atunci cand incepeau temenelele.

Rugaciunea terminandu-se, am stat sa observam populatia care forfotea in jur. Desi nu se specifica nicaieri in Coran ca femeile nu au voie in moschee*, toti cei dinauntru erau barbati. Ele asteptau afara cu copilul de mana si punga de la alimentara in brate. Barbatii, in blugi, adidasi si tricou. Ele, cu basma si poale pana in praf. Macar li se vedeau feŇ£ele.



*It is more excellent for a woman to pray in her house than in her courtyard, and more excellent for her to pray in her private chamber than in her house. [Sunan Abu Dawood Vol.1 Chapter 204 Hadith No.570]

No comments:

Post a Comment