Thursday, May 25, 2006

Ankara, not Constantinople


Recunosc - am un bagaj mare de prejudecati si stereotipuri si din chestia asta imi regizez filme de clisee. Poate tocmai ca sa raman surprinsa cand gasesc altceva, sau poate ca atunci cand gasesc ceva dezamagitor, sa pot accesa rapid fisierul "realitate contrafacuta si virtuala" si sinapsele sa isi recapete linistea ondulatorie obisnuita.


moscheea Kocatepe, Ankara

Probabil de aceea primul pas in Turcia l-am facut crezand ca o sa calc pe un covor pufos, si ca or sa ma ameteasca arome de fistic prajit, castane fierbinti, cafea la nisip, oaie la protap, baclava in suc propriu, valuri de mirosuri din saculetii de condimente pe care nici cu gandul nu le gandesti, nici cu nasul nu le imaginezi, printre vanzatori in ilice rosii si salvari cu burta, fesuri de catifea si mustati de aga furios, care stau pe pernute in prag de pravalie si trag impasibili din narghilele.. simti mirosul?


tot aceeasi, by night

De asta probabil, atunci cand am auzit prima oara chemarea muezinului, seara, in drum de la aeroport..ul de covoare zburatoare catre caravanseraiul din centru, am simtit in ochi tot nisipul deserturilor si pe spate fiorul prevestitor al simunului, tipatul sacalului intre dune si apasarea cerului deschis deasupra, raceala pamantului sub genunchi si asprimea rogojinei pe vanataia din frunte de pe vremea cand ma strigatul acela ma apleca spre Mecca.




idem

eu in aeroport, istanbul :)

2 comments:

  1. Hmmmmmmm, daaaa, simt mirosul........

    Multumesc :-)

    ReplyDelete
  2. foarte buna, in aeroport! Foarte buna!

    ReplyDelete