Thursday, January 12, 2006

12 ore - partea II

Frumoasa-i gara asta... dar cand vii, nu cand pleci din ea. Toate plecarile au alt sistem de referinta temporal, ca si cum ar avea loc toate pe un munte vrajit ... asezate in vale, timpul se rostogoleste bolovanos catre ele, din cateva zguduituri de diverse naturi - fizice si mai ales.. - ai ajuns iar la momentul plecarii, unde te poticnesti, latit pe burta intr-un suspans de timp... nu mai trece.. zace.. chelnerul se misca prea incet, vinul fiert e prea fierbinte, gara e prea lunga, inca 6 ore ... detest drumul asta.

Iar pe holuri... rezem o usa si ca sa nu imi murdaresc talpa pe podelele mizere mi-am infipt bombeul bocancului in coltul geamului si legumesc ca un spanac fiert cu tigarea in coltul gurii, cu mainile stinghere si cu ochii pierduti in directia cealalta... n-am urechile pline cu casti, drept pentru care individul de alaturi se autoinvita in singuratatea mea, inchipuindu-si ca ma plictisesc. M-a facut mama cu bun simt (prea mult) si m-a facut societatea cu zambet automat de politete, astfel incat iar reusesc sa las impresia ca as da vreo ceapa degerata pe ciripeala lui ... il cheama Mărgeluş (?!), face naveta, lucreaza la SRI si in timpul liber e chiromant. Imi trage spre el palma, arunca o privire, se sperie, de efect, si-mi zice ca o sa ma marit din interes. Ca-s foarte sensibila si iubitoare si ca imi place arta, ca nu-mi plac cifrele si ca nu ma sperii usor. Ca o sa traiesc mult. La Brasov coboara sa isi mai cumpere o bere si imi aduce ciocolata. De la Breaza la Ploiesti imi spune bancuri porcoase si rasuflate mai rau ca berea din respiratie, dar la care ma prefac cu succes ca rad .. Doar n-o sa raman insensibila daca mi-a spus ca sunt..

Dar pana la Ploiesti e cale lunga... abia a plecat gara.. ma fac ghem la soare, langa geam, si adorm dupa ce am grija sa arunc un ochi spre dealurile martiene de la Podu Olt. Din cand in cand ma mai trezesc fractiuni de secunda si imi mai fulgera in urechi muzica pe care am lasat-o sa curga.. "When the soul wants...the soul waits" ... "was I drunk? was he handsome? Did momma give me hell? ".. " The piano keys are black and white, but they sound like a million colours in your mind"

Ma trezeste frigul si discutia aprinsa dintre doi tinerei care citesc in tandem o carte subtirica - Alan Cohen, "Viata ca o teapa", din seria inspirational books. El se chinuie sa ii explice ei paradoxul ala cu parcursul jumatatii din drum, si a inca unei jumatati, pana cand nu ajungi niciodata unde vrei... Cum il chema pe ala care a zis asta? " Zeno", marai eu amabil sarind peste o pereche de schiuri, in drum spre un alt loc mai putin viforos si adorm iar cu ochii la individul care urca la Brasov si se aseaza pe fostul meu culcus: are exact mutra amicului yogin, ursuletul BooBoo. inspaimantator pentru un barbat de 40 de ani, cu burta si gusha. Inchid ochii gandindu-ma pe umbrele cator oameni stau chiar acum .

Reveria imi este intrerupta brutal pe Valea Prahovei unde urca o pereche cu plodul. Plodul Talpii iadului, ca asemenea intrupare a lui Scaraotzchi n-am mai pomenit intr-un copil. Monstrul este versat in cele lumesti si este deghizat intr-un inger blond, de vreo 5 ani, cu ochi mari si bovini care te privesc inexpresiv de dupa o pereche de ochelari. La inceput ne induioseaza pe toti cu niste texte inocente tip "mami, de ce nu gasim niciodata loc la tren?" Awwwww.... goes the public - aproape ca iti vine sa il iei in brate si sa-l pui in locul tau pe bietul pui napastuit de cfr. "Mami, de ce bunicile sunt mai batrane si domnisoarele mai tinere?" Awww... goes the public again si incepe sa chicoteasca la auzul copilariei. BooBoo-face mai are un pic si ii dau lacrimile de drag. Si in chicoteala generala nimeni nu aude rasul luciferic al creaturii ivite din gheene. Care nu pridideste sa atace cat mai curand. Mami, da-mi dulce, mami tine-ma si pe mine, vreau jos, tati de ce asculti muzica, vreau si eu sa ascult muzica, tati nu te duci sa fumezi ma duc dupa tati afara sa fumam, poate agat o gagica pe hol (stupoare in public!) Dupa 3 minute de ridica-ma la geam, ridica-ma, ridicamaridicama, timp in care tatal a rezistat eroic si nici n-a schitat vreun gest, isi gaseste urmatoarea victima in persoana lui Mărgeluş pe care il ameninta sa il dea pe mana politiei si sa il arunce jos din tren apoi da buzna in compartiment intreband in gura mare care e gagica aia [cenzurat] pe care o cheama ..Z.. eu imi blestem zilele si ma fac invizibila dupa muzica mea, iar el iese sa il faca mincinos pe Margelus. Tatal se hotaraste sa puna capat circului si vine sa doarma. Copilul isi face de lucru cateva minute, apoi il bate pe genunchi sa il intrebe ceva.. (a se citi in crescendo, allegro molto tropo) "tati? .... tată... tatuca... tatitati.. TATITATITATI!!!"

Ca sa nu il zbor precum pe Bubico pe geam si nici sa nu imi stric frumusete de weekend urandu-i lui tat'su tote cele cuvenite pentru a fi puit o asemenea odrasla, ies la aer pe hol. Ahhh... liniste... rotile de tren (care red ca-s patrate, prea fac tzaca-tzaca), Margelus cu bancurile, o studenta din Ploiesti jubileaza verbal cu anticipatia avortului de saptamana viitoare.. Aproape am ajuns acasa, sunt asa departe , oare exista train lag? Si daca nu, de ce ma simt intr-un alt fus orar?

10 comments:

  1. Pe mine calatoritul cu trenul la noi ma face anti-social de-a dreptul, mai ales cand sunt distante lungi de parcurs.

    Chiar imi pun des intrebarea daca de fapt problema nu e la mine intrucat ma simt ca un intrus in niste scene suprarealiste. Imi place sa observ insa nu imi face nici o mare placere ceea ce vad si imi creeaza un discomfort aproape fizic prezenta altora ce parca intra cu picioarele in intimitatea mea (ma refer la genul de oameni pe care i-ai descris si tu).

    Si da, poate ca train lag inseamna senzatgia ca as prefera sa muncesc 18 ore pe zi decat sa merg pana la mama naibii cu trenul pentru 5-6 ore.

    ReplyDelete
  2. Calatorind cu CFR'ul, patesc si eu de astea...
    Aplic cateva solutii simple, care functioneaza 100% (sau pe aproape).

    1. Ignor total "circul" bitangului si imi pun castile de la player pe urechi.
    2. Daca vad ca nu merge asa, ii arunc o privire firoroasa care se traduce: "Daca mai faci o miscare, la urmatorul tunel te jupoi si te spanzur de semnalul de alarma"
    3. Apoi fac aluzii parintilor, buncilor creaturii ca gradinita se afla de fapt in celalalt vagon si ca toti avem nevoie de liniste dupa atea ore muncite, de stress.

    Tu ai fost un caz fericit...
    Eu a trebuit sa suport o creatura similara timp de 10 ZILE (!!!)
    Eram cazat (cu cativa prieteni) la un hotel prin bilete de tabara studentesti. La un moment dat se deschide usa si apare o fiinta feminina (de vreo 35 de ani, slaba, la limita urateniei) insotia de un bitang:
    - "Salut" (zambeste larg capra) Sunt si eu studenta si acesta-i fiul meu. Sper sa ne intelegem bine aceste 10 zile.
    - Da, zic. (zambind formal - si in gandu-mi: Fack you, biatch, cu bitangu-ti cu tot.)
    Au fost cele mai nasoale zile de concediu/vacanta. Creatura urla toata ziua si voia cate-n luna si'n stele.
    Cea mai penala situatie a fost ca, in curtea hotelului (unde erau plini de oameni), bintangul a incepul sa urle la capra de ma-sa: "Nu ma mai iubesti, la ce m-ai mai facut? etc.." (evident, nu ii cumparase nu-stiu-ce-inghetata)

    ReplyDelete
  3. Dragos - 18 ore de job fata de 5-6 ore de potential fun? :)) no way, jose!

    Boyarul - sincere condoleante pentru familia de neuroni decedata cu acea ocazie.. dar tot nu ma pot opri sa rad :))

    ReplyDelete
  4. Hehehe, va vine si voua rindul, dragii mosului :-) Din cite-mi dau seama, voi sinteti inca la virsta cind o femeie de 35 de ani cu un copil mic de mina va apare drept respingatoare. Asteptati 10--15 ani, si va veti schimba radical parerea :-P

    Apropo de bitangi care urla in curtea hotelului: asta e nimic. Inchipuiti-va cum e ca propria-ti progenitura sa vrea sa intre in cabina pilotilor (subterfugiul cu castile pe urechi nu merge, ca deh, e plodul tau) :-)

    ReplyDelete
  5. Ce-o mai face Margelus?
    Crezi ca iti stie adresa, iti asculta telefoanele, ca te urmareste?
    Eu unul, asa cred.

    Vrea sa vada daca cititul lui in palma are oaresce urme de adevar.
    He needs a proof and he will get it no matter what.

    Watch your back Z!

    ReplyDelete
  6. intr-o buna zi cu soare si 2 diminetzi o sa ma enervez si n-o sa va mai dau voie sa postati anonymous >:-|

    Hmmm... only 2 people call me Z... hey, D.

    ReplyDelete
  7. Eu imi pun frumusel numele unde trebuie dar dupa ce dau "publish" apare ca postat de anonymous asta :)
    Si da, sunt Dieies ;)

    ReplyDelete
  8. Veneam într-un week-end cu personalul din Sinaia. În nu ştiu ce haltă se urcă un boschetar machit ca lumea (şi împuţit pe deasupra) şi unde nu mi se face ăsta lat cât o banchetă din aia şi adoarme. Cum în tren era şi căldură, ne izbeşte, frate, un miros de urină, fecale şi alte jeguri din astea umane că până la urmă s-a evervat careva şi l-a dat afară pe holul ală dintre vagoane. Pfff ... nasol moment pentru călători!

    ReplyDelete
  9. am fost si eu martora unui moment asemanator in autobuz.. dupa vreo 2-3 statii o doamna corpolenta, care statea jos alaturi de prieten (slab ca sipca) a vociferat atat - "draga, fa ceva!!! incat machomanul s-a simtit ciumeg si s-a rasculat la bietul mosuletz si l-a dat in suturi jos, dupa care s-a asezat triumfator si eroic sub privirile dezaprobatoare dar - marturisesc- nasurile recunoscatoare ale audientei..

    ReplyDelete
  10. eu d-aia nu merg cu personalul, se suie tot felul de oameni
    cat despre asta cu copii, Dumnezeu m-a ferit de "bitangi" (by the way expresie misto :) )

    ReplyDelete