Saturday, December 10, 2005

Happy thoughts: Anuntz

Prietenii mei (aia 2-3) sunt destul de napastuiti de soarta cand incep eu sa imi caut casa. Mi se intampla la cateva luni in ultima vreme sa incep o cautare febrila (istericale, lacrimi, anuntul telefonic, n-ai o camera libera) insa pasiva prin rezultat (da, traiesc din oximoroane, imi sug existenta mea echilibrata si liniara din seva lor adversa si contrara precum opusurile lui Eliade [si nu, Eliade nu compunea :P]... focus, woman, focus!), care se termina plat si fasaind ca un balon dupa petrecere, strivita (nu petrecerea, cautarea) de calcaiul pietzei imobiliare de pe meleagurile mioritice.

Nu zic, nu prea ma indeamna nici ideea groaznicei schimbari de la o casa cu 2 etaje si curte cu catzel (cat un purcel) si liliac (din regnul vegetal) la o garsoniera la etajul 8. Cu balcon tip nacela si baie tip balcon. Ar fi ca si cum... nici nu stiu de ce mai caut termeni de comparatie, ideea e cat se poate de apocaliptica in cele mai simple cuvinte. Si daca eu am ajuns sa spun asta, notati, "in cele mai simple cuvinte", si fara 3 tipuri de paranteze, inseamna ca e groasa.

Dar de ce? Care sunt abominabilele circumstante care o determina pe minunata amfitrioana a acestui spatiu cvasi-cultural si mustind de spiritualitate, zee sandbox, that is, sa incerce sa isi ia delicata talpasita din cuibusorul in care a zamislit atatea manipulari fotografice si bule intelectuale (pardon, voiam sa zic perle), care v-au incantat ochii si ocazional neuronul mai bleg si mai receptiv la peroratii bombastice. Asta cred ca fusese o intrebare. Deci "?".

Ei bine, trebuie sa recunosc, acum ca ne aflam doar intre prieteni, fiecare cu stolul lui de pasarele si trupa aferenta de pitici, marturisesc,
Ma numesc ..Zeeny, am 26 de ani si locuiesc cu parintii.
Altii raman virgini pana la 40 de ani (doamne, ce film prost), eu o sa locuiesc pana la adanci batraneti cu mama-mea. O sa ajung o baba inconjurata de Everesti de carti si pisici (de ce am zis pisici? detest specia... ah, da, ajuta la imaginea de baba nebuna), chattuind toata ziua si tot prajind cd-uri cu poze si romane furgasite de pe warezuri.

(ma chinui de 10 minute sa scriu continuarea. si iata al doilea moment din acest post in care nu mai am cuvinte. sper ca este realizata gravitatea situatiei care imi inchide mie gura). Nu stiu cum sa incep, literalmente. Cred ca pentru elucidarea problemelor voi initializa procesul cu cateva mostre de behaviorism in captivitate - al meu:

situatie1: dimineatza, pe punctul de a decola catre plantatia de bumbac, la tzol semi-festiv, ca azi am o delegatie foreigneza. Isi localizeaza prada, pandeste 2-3 minute, apoi ataca.
- Esti doar in sutien pe sub taiorul ala?
Moment de stupoare. Oare nu e aprinsa lumina in camera? Oare si-a uitat ochelarii pe noptiera? Si totusi vorbeste serios.
- Nu, mama, acum ma duc la celalalt serviciu, ala de zi :-| ..... Stric bunatate de ironie pe gâscă. Ma irosesc intr-o lume meschina si care nu-mi apreciaza stralucirile de sarcasm. Adica, e drept ca bluza mea era usor cam skimpy, da' cine ma crede? Madonna? Am totusi decenta mea. (cei care ma cunosc sunt invitati sa lase comentariile caustice la vestiar)

situatie 2: las strategic plasate pe podeaua camerei, scaun si birou, diverse "itemuri" care necesita o abordare ulterioara: cd-uri de tras, cd-uri de verificat, cd-uri de ascultat, carti de citit, carti de restituit, vopseluri de insirat pe hartie, margele de insirat pe ata, modele de origami de pus in ordine, scoicile de facut windchimes, puzzle-ul de lemn de terminat, foile romanului x de indosariat si alte maruntisuri care fac viata mai frumoasa. Totul pus cu grija pe caprarii. Ma intorc acasa dupa 8 ore de tras la jugul tarii, gandindu-ma ce bine va fi sa ma refugiez in sanctuarul meu in care mana omului nu a pus niciodata piciorul. Oh, dar ce s-a intamplat? Ai schimbat cafeaua?? Unde mi-e camera?? Cine imi joaca farse donquijotesti?? Puteai la fel de bine sa mi-o zidesti si sa imi spui ca mi-au furat-o vrajitorii.

- Ti-am facut doar putina ordine, de ce trebuie sa tipi asa? Nici nu mai aveai loc sa calci pe jos!.. Normal, pentru ca eu calc pe sus. Am nevoie ca puncte de sustinere doar scaunul de la birou si patul. Podea? ce e aia? In orice caz, asta e doar inceputul. Socurile continua in zilele imediat urmatoare, cand incep sa caut lucruri la 7 jumate dimineatza, in locurile cunoscute, care insa nu se mai afla acolo, pentru ca sistemul meu de a-mi aranja posesiunile lumesti nu este suficient de bun pentru planeta mamelor order freaks.

Da, sunt nedreapta. Ea este persoana care m-a sustinut intotdeauna, oferindu-mi un sprijin neconditionat, in orice situatie sau initiativa nebuneasca, in cuvinte concise, dar pline de dragoste:
- Asculta-ma pe mine, n-o sa-ti iasa nimic.

Atunci cand eram la liceu, si ma plangeam de inutilitatea stiintelor exacte pe care trebuie sa le invat si din care nu pricepeam boaba, eu, un suflet umanist care o sa dea la teatru (vezi post anterior), si incercam sa explic de ce am 20 de absente la mate si la fizica si 5 in extemporal, reactiona foarte intelegator:
- F. cat a luat? Dar C? (F. si C. erau celelalte "premiante") Ele de ce nu au nici o absenta? Pentru ca eu o stergeam din primele zile ale primaverii in curtea liceului, sub castan, cu inca 10-15 boemi ratati plini de alcool, dor de duca si chitari si fara bani de tigari sau bere, dar shhhh! nu-i spuneti maica-mii, o sa faca atac de cord retroactiv.

De asemenea, nu cred ca e cazul sa ii spuna cineva ce varsta am, va avea un soc. Sunt sigura ca nu stie ca am trecut de primul sfert de deceniu de viata. Altfel nu inteleg comportamentul. Cred ca a avut loc o mutatie temporala si ai mei au ramas prinsi inextricabil in vremurile cand eu aveam 15 ani, culoare originala de par, moralitate, inocenta, plamani curati, vise de viitor si mult mai mult respect pentru zee elders. Poate mai putin tata, care ma intreaba cand ma marit.

Multe ar mai fi de vaicarit din partea mea, insa am sa imi inchei lamentatia cu o rugaminte. Daca aveti nevoie de un coleg de camera, de un chirias, de o bona pentru copii (de ce am zis asta?? e aceeasi situatie ca la pisici.. dar accentueaza dramatismul situatiei), de un suflet in casa (:P) - housebroken si care se duce singur la plimbare, face masaj si niste salate mortale, pick me! Asta este primul strigat de ajutor. Sper sa nu fie nevoie sa revin. :-|

34 comments:

  1. spuneai tu ca lumea tinde spre echilibru. sa fie oare asta incercarea ta de a "te pune in rand cu lumea"? :)
    am foarte gustat pasajul cu ironia (stralucirile de sarcasm neapreciate). sa fie oare pentru ca ma gasesc in aceeasi situatie?
    intrebari, (cvasi)frustrari, iarasi intrebari si nimeni sa raspunda.
    daca gasesti totusi apartamentul ala cu doua camere (decomandate) din care sa-mi pot permite si eu una, da-mi de stire.

    ReplyDelete
  2. va vand eu pontul unde gasiti acel cuib. vreau o pisica in schimb sau primul nascut.

    ReplyDelete
  3. vad ca se intinde treaba cu sarcasmul. ar trebui sa fiu pusa in carantina inainte sa mai fac victime >:P

    ReplyDelete
  4. deloc, iti dau ceva de facut... inca o victima... accepti?

    ReplyDelete
  5. nu stiu ce sistem de operare ai, dar sigur exista undeva un buton sau o comanda pe acolo care zice cam asa "START LIFE -now" sau in vorbele lui Maximus Decimus Meridius "At my signal, unleash hell!!!"

    ReplyDelete
  6. This comment has been removed by a blog administrator.

    ReplyDelete
  7. cum? cum? vrei sa zici at signum meum infernum liberare? sau gladiatorul tau vorbea engleza?

    bine, e atat de aproximativa latina aia incat mi-i si jena, da' m-ai enervat. >:P

    si dupa cum se vede, OS-ul meu nu e user-friendly :P

    ReplyDelete
  8. ti-e teama sa iti pierzi identitatea odata cu indepartarea de pilonii de sustinere?

    ReplyDelete
  9. You're missing the point here. Ideea e s-o gasesc :)

    ReplyDelete
  10. cedezi? hmpf. tot in cuvintele lui Maximus. :P

    silviu, esti o biata victima a circumstantelor, clar ;-)

    ReplyDelete
  11. nu cedez niciodata, retragerea este parte din tactica cateodata. Chiar crezi ca iti gasesti identitatea undeva in alta parte?

    ReplyDelete
  12. This comment has been removed by a blog administrator.

    ReplyDelete
  13. Sunt foarte curioasa sa aflu cum se intorc toate discutiile impotriva mea si a identitatii mele. Toata lumea se erijeaza in freuzi amatori. :-| Nu voiam decat sa am linistea si dezordinea mea :)

    ReplyDelete
  14. Credidi me felem vidisse! m-am inselat... Ramane de elucidat.

    ReplyDelete
  15. well, "you dit, you dit"... doar ca incercam sa fiu un finut, asa cum m-a invatat mimica si sa nu o mai supar pe don'soara aici de fata dandu-mi in petec.
    si daca tot suntem la capitolul asta "fac ut vivas" "vescere bracis meis"..adica get a life si eat my shorts, ca sa scutesc google-ul de cautari "de-a lela". hai ca nu vreau sa fiu rau..asa sunt eu.

    ReplyDelete
  16. draga mea, dragul meu... imi cer sincer scuze daca am suparat pe cineva, am baut prea multa cafea in dimineatza asta. Zeeny este si va ramane, cum ai zis "un mister", cel putin pentru mine.

    ReplyDelete
  17. ei, hai ca suntem oameni si malitiozitatea ne pandeste pe la colturile capetelor noastre patrate (a se citi ca si cum ar fi fost scris la persoana I). sa ne pupam asadar si sa ne despartim prieteni...
    cu aleasa consideratie,

    silviu pârjolea

    ReplyDelete
  18. ati putea sa nu va mai pupati pe blogul meu si sa continuati duelul?? i was having the time of my life :))

    ReplyDelete
  19. duel?... nici pe departe... argumentatie curata >-)

    ReplyDelete
  20. Hon kaman, nafs el shi, ma 3m bfham shi

    ReplyDelete
  21. Distanta nu iti va asigura privacy, iti garantez :) Sunt parinti, prin natura sunt convinsa ca detin a gene which becomes active the moment you are born...it's a disease which makes them treat you like a child even after you leave their home...it will be painful at first when they realize that their say doesn't hold much when it comes to the decisions you take in life BUT....the day will come when they will understand that the best advice they can ever give you once you become an adult is the one which you ask for all by yourself and not the one they feel inclined to offer (unwarranted, free-of charge but ridden with guilt)...and the one which more than likely you will follow...and the old "when are you going to get married" will not end there...it will be pursued, once you actually get married, by the "when are you going to have kids" and then "when are you going to get a bigger house" and "why are you taking the kids to that school"...trust me, I witnessed my older kin going through the motions, I am just happy that when they got to me (the only daughter) they were worn down and me being a pig head was the final straw...so yes, Zeeny, I AM FREE of meddling parents :) ... of couse, there is still movement from their side now and then, the rigor mortis hasn't set it yet :) but that I can take that and actually welcome it! Good luck with your house hunting...all I can tell is that you will enjoy leaving an empty glass of milk in the silk, unwashed, overnight and know nobody will bug you for it... or the canned items bought at the supermarket, still in the shopping bag, by the door and not have a care in the world...afterall they cannot spoil and the bags make such a wonderful playing place for the ten cats you need to get in order to fit the status of "baba nebuna" :)

    ReplyDelete
  22. hahaha! :) thanx, SG. Exact despre asta vorbeam.

    ReplyDelete
  23. Si parintii mei ma percep tot pe la 15 ani, asa ca asteapta-te la ce e mai rau :-) Apropo, ultima oara cind am fost acasa, mi-a spus mama ca ma lasa sa ma duc sa vad Harry Potter 3 numai daca vine si nepotu' (de 17 ani) cu mine. Probabil ca sa ma apere de golance.

    Iar cind imi pune sa maninc, imi spune sa pap tot din farfurie, ca sa cresc mare :-D

    ReplyDelete
  24. :)) dar vezi tu, ai spus cuvintele cheie:

    "ultima oara cand am fost acasa"
    ;-)

    ps - sa vezi HP 4 neaparat. dar sa nu iei juniorul, are niste momente de o violenta sangeroasa indreptate catre un dragon din Romania... tztztz..

    ReplyDelete
  25. Mann, cate schimbari pe aici.
    Go for it Z!

    ReplyDelete
  26. cine ce care cum cati si mai ales cate schimbari?!! .. toate's vechi.

    ReplyDelete
  27. Ba da, schimbarea e vizibila, ba chiar palpabila :-) Eu de exemplu ma simt ca acum doi ani cind stateam pe virful unui iceberg, la 200 de metri deasupra apei. La fel de periculos ca mersul cu autobuzul in Bucuresti la mijlocul lui iulie :-).

    ReplyDelete
  28. asta e lumea
    ai mei m-au crezut mic pana pe la 19 ani, cind am pus piciorul in prag si am inceput sa ii educ, acum e bine au intzeles.m-au lasat in pace, numai sa le spun unde plec ca sa shtie de unde sa ma i-a, ordine in lucruri.........nici macar praful nu il mai shterge mama :) Am cishtigat batalia, sper si razboiul.
    Bafta

    ReplyDelete
  29. Bai, solutia e simpla, chiar ma mir ca nu s-a gandit nimeni la ea. Adica e chiar evidenta. Faci o salata de aia mortala. Chestia cui cand si unde o servesti. Get it? ;) (eu de exemplu o servesc pe a mea la 600 de km de ai mei)

    ReplyDelete
  30. partea trista e ca de cand m-am mutat ... n-am mai facut nici o salata mortala... :(

    ReplyDelete
  31. Stii? Secretul salatelor mortale e ca le poti face oricand, oriunde! Lasa, ca am fazut ca faci poze mortale, in schimb ;)

    ReplyDelete