Thursday, November 10, 2005

Le temps qui reste

In weekend am fost la film. Dar asta se stie.. doua posturi mai jos pentru newbies (hihihi..right!). Cum un bilet din weekend imi oferea avantajul unui alt film gratuit saptamana asta, m-am gandit sa profit. Si ca intotdeauna cand vrei sa profiti, it backfired. (In paranteza fie spus, asta merge numai la oameni mici, marunti, neobisnuiti cu marele mecanism al profitului, care merg la doua filme la pret de unul. Ca mine.) Filmuletul pe care l-am vazut aseara, "Timpul ramas" ca sa ma dau mare ca stiu traduce 4 cuvinte, este, zic cei care nu or fi cinefili de duminica, precum yours truly, "an average movie from a great director".

Acum.. habar n-am, in crasa mea incultura cinematografica, cine e regizorul Francois Ozon, si sunt convinsa ca nici el nu stie cine sunt eu. Nu i-am vazut lucrarile, nu-mi spun nimic titlurile. Aici e moment de mea culpa si cenusa in cap - daca atunci cand ma duc la librarie dupa vreo carte, ma uit in rafturi, cu gatul delicat frant pe un umar (apoi brusc pe celalalt, pentru ca imbecilii de tipografi nu au un standard de tiparire a titlului unei carti, asa ca il citesti o data pe dreapta, de 3 ori pe stanga, pana ajungi sa arati din spate ca un clovn cu capul pe arc, proaspat sarit din cutie).. dar sa nu batem campii.. zic, atunci cand aleg cartea, ma uit dupa autor. Cand aleg filmul, ma uit dupa poveste, iar regizorul ocupa un neonorabil loc la galerie. Cu fooaarte putine exceptii (Almodovar ar fi unul.. si deocamata singurul). Asa... deci ca sa fie clar - m-am dus la film ca sa nu stau acasa si basta. Habar n-aveam ce film era si nici nu imi pasa.

Constat in primul rand o imbunatatire a publicului - atat cantitativ, cat si calitativ - sala plina si tineri (din care un sfert nepunctuali. Strategic plasata la capat de rand, din proprie initiativa, am facut genoflexiuni de cinshpemii de ori pana s-au calmat toti). In opozitie, la primul film pe care l-am vazut din festivalul asta, sambata, erau in sala 14 oameni, toti veniti in grupuri ordonate de cate 1. De asemenea, au mai fost remarcabile varsta (in mare parte over 50) si genul predominant - femei 99% (nu sunt sigura daca era vreun barbat, insa era teribil de total cent-procentul asa ca am incercat sa indulcesc situatia {in acest context trebuie sa deschid o alta paranteza: statisticile demografice zic cum ca rata barbati-femei e de 1-1 .. cu 0.7% mai multa femeie intr-un cuplu dat. Cum se face atunci ca peste tot sunt numai valuri de muieri? Unde sunt barbatii? In scoli? Spitale? Muncesc pe rupte non-stop? haida de!.. ma rog.. nu vreau neaparat sa elucidez problema, insa frustrarea mea si-a scos un moment nasul la lumina})

Sper ca in acest moment este clar ca nu am chef sa vorbesc despre film, care a fost icky, ci doar folosesc ocazia sa bat campii. Cu gratia-mi caracteristica. Sau nu. Si totusi.. hai.. macar o parere inteligenta.. cu pretentie de comentariu.. Storyline-ul este similar cu Philadelphia , doar ca personajul principal -also gay- nu e avocat, ci fotograf (lucru care din pacate a reiesit doar ici colo si spre dezamagirea mea nu am putut fura nimic din secretele meseriei), si nu moare de sida, ci de cancer. Blah..

De semnalat aparitia septuagenara a lui Jeanne Moreau, in rol de bunicuta destupata si trendy care doarme naked. Cu nepotul. Care e gay, dar am mai zis. Cateva momente demne de retinut.. Umm.. hmm.. da. Cliseul cu barul gay in toaletele si catacombele caruia toata lumea se bestializeaza. Si sodomizeaza. Ma rog, nu ca asta ar fi cliseu in contextul respectiv, ci o necesitate, si, evident, o placere. Vorbesc in numele lor, ca sa fie clar. Si clatinandu-ma pe teren nesigur, am sa sar pe .. nisip miscator, pentru ca trebuie sa mai mentionez si o scena intima destul de expresiva intre cei doi personaji masculini.. pacat de pustiul in supporting role, Sascha, care arata .. care arata. Si gata, acum sa mai comentam nitel pe text...

Aflam ca personajul, sa ii zicem Romain, are cancer generalizat si ca il mai duce pe picioare (la propriu) 3 luni. Ok... qu'est-ce que je vais faire dans le temps qui reste ... Pai nu mare lucru, ca realizarea e predominant vizuala si nu zice mare lucru de tormentu' interior si de disperarea care trebuie sa fi fost cat se poate de autentica.. In rest, ocazionale flashbackuri din copilarie, un 3-some destul de penibil dar cu scop caritabil, pentru a face un copil chelneritei cu sot impotent (da, stiu ca era gay, dar daca tot mai ai 3 luni de trait ai dreptul sa faci si ceva nebunesc in viata, go wild, get crazy, ya know?), apoi se duce la plaja ca sa stea la soare si sa inoate. Lucru pe care il face, si aici se rupe filmul. La propriu, ca se termina. Am avut un sentiment invers celui de la AI-ul lui Spielberg, cand, dupa peste 2 ore de trairi maxime alaturi de micul robotzanc sentimental si sidekick-ul sub forma de ursulete mecanic, in sfarsit toata lumea moare (da, da-mi si mie un servetel. Nu, imi curge pur si simplu nasul) si ecranul se intuneca, yes!! mai prind ultimul 300 spre casa, si apoi se face lumina.. tot pe ecran, unde scrie.." 2000 years later" (reactia publicului cenzurata, insa cred ca s-a mentionat numele doamnei Spielberg senior)...

O ultima doleanta. Se poate sa se verifice la usa cinema-ului persoanele over senzitive si sa nu fie lasate sa intre? Nu ma refer la cei plangaciosi, ci la aia care rad din orice. Romain isi repeta in oglinda speech-ul de "te iubesc mult, dar o sa mor si vreau sa pleci", lumea rade. Cand trage o linie sa isi faca curaj inainte de intalnirea cu familia, parca s-ar uita toti la giumbushlucuri atat de mare e haiul. Cel putin demoazela din spatele meu cred ca a fost constant sub actiunea unui gaz ilariant. O fi fost ceva in aer... Eu ma duc acolo sa sufar si ei vin la divertisment... ntzntz!...

Da.. all in all nu am adormit la film, deci ii recunosc vagile merite (de fapt eu speram la ceva mai multe situatii conflictualo-lacrimogene - i'm a sucker for drama). In schimb am adormit in autobuz. La capat. Unde soferul a stins lumina, a inchis pravalia si a iesit la o tigare si o sueta cu controloarea de trafic. Iar eu dormeam in pace si onor leganata in ritmuri de DePhazz... Ceea ce va dorim si dvs.

7 comments:

  1. Stranie alegerea filmului. Ca si cum ai cumpara "Cel mai nou roman al Agathei Christie, in care majordomul a facut-o!!" Crima, nu pe Agatha.

    Iar barbatii sunt, se pare, nitel dezorientati. Ca pierd vremea prin cluburi, carciumi, parcuri si mall-uri, si seara vin dezamagiti ca nu au agatat nimica.

    Cand, vorba aia, e la mintea cocosului ca cele mai multe agatamente se fac la filmele frantuzesti cu homosexuali. Filmele, nu agatamentele.

    ReplyDelete
  2. :P

    subliniez, again, ca nu a fost o alegere, ci o circumstanta strategica. am ales un cinematograf mai aproape de mine :)) (mai ales ca trebuie sa admit ca nu stiu sa ajung la niciunul din celelalte care nu-s pe strassele principal :-< ..)

    ReplyDelete
  3. As fi in stare sa inteleg lenea... desi cel mai simplu e sa te uiti pe calculatorul personal.

    Pentru mai mult realism, poti pune guma de mestecat pe scaun si poti rula o inregistrare cu fosnete de celofan.

    ReplyDelete
  4. exact de astea m-am saturat :)) i needed some real action! ceva palpitant! Ca de exemplu, uite, un tip, ca sa nu ma mai tot ridice de pe scaun, s-a ridicat in toata splendoarea picioroangelor lui de barza refuzata la export si pur si simplu a sarit peste mine! si mai adormeam eu in bus, ca aurolacul sau precum cumatra care vine de la serviciu cu 3 papornite in brate? this is the life, man!...

    :-|

    ReplyDelete
  5. Ah.

    Cu nevoia de adrenalina nu te pui.

    ReplyDelete
  6. Exista totusi o dilema: bunica dormea dezbracata cu nepotul fiindca acesta era gay, sau acesta era gay fiindca dormea cu bunica dezbracata?

    ReplyDelete
  7. bunica dormea naked pentru ca e sanatos (;->) si pentru ca era Jeanne Moreau. Daca era Draga Olteanu (oh, dear god.. my eyes!! mi le fac cu mana mea.. clar..)

    nepotul era cum era.. well .. aici mai am de aprofundat problema (no pun intended >:D)

    ReplyDelete