Thursday, September 08, 2005

capra vecinului, vulpea si strugurii, painea si tara mea

Voiam sa arunc aici un raspuns semi sictirit, semi stuck up, de co-national ramas in patria muma, care priveste cu condescendenta pe expatriati si repatriati alike. Ca de obicei, m-am latit pe foaie ca o meduza pe plaja, si, ca si ea, mi-am dat in final sfarsitul fara sa mai intep pe nimeni. Dar o fac aici, ca sa nu abuzez de ospitalitatea paginilor altora

Am sa intervin in discutie desi nu imi sta in fire sa dau cu batul in balta altora. Nu ma infioara nici un feeling patriotic pentru peticul asta de tara pus aiurea si pe glob, si in istorie, dar nici nu ma trage ata in vest (sincera sa fiu aud urletul de chemare al estului, dar asta este din alta poveste). Sunt putine lucruri care ma scot din papuci mai rau ca prostia, nesimtirea, rednecsii, mizeria, cersetorimea, cozile, hartogareala, anacronismul la orice nivel, lipsa de civilizatie. Heh! dupa cum am pus problema ar trebui sa reformulez: cum ies din casa sunt un pachet de nervi! Dar nu sunt. Am sclipiri de dentitie canina doar cand ma calca cineva pe coada. In rest, pretind un spatiu minim in jurul persoanei mele sociale si.. live and let live. O fi de vina jemenfiche-ismul personal sau natura de balanta bleaga, dar in general nu dau doi bani pe ce se intampla in jurul meu.


De obicei zambesc. (Lucrul asta ii face pe oameni sa aiba senzatia – gresita – ca sunt amabila). Desi nu prea imi pasa mie de mediul civic inconjurator si trec pe langa mine toate cam ca apa pe langa o gasculita in iazul satului, faptul ca imi afisez dantura pe 36 mm in majoritatea timpului face ca totul sa para ca un balci pe care il vizitezi cand n-ai ce face intr-o dupa-amiaza galbena de duminica.. te duci, te uiti, dai cu piciorul intr-o conserva goala, tragi cu pusca la o tinta de mucava, bei o braga si te uiti la oameni, pe jumatate acolo, pe jumatate detasat.. si e frumos.. de-aici de sus :P


Din balciurile lumii: (sau si capra lor are uscaturi).. nu.. suna altfel

In Roma am crezut ca va trebui sa ma intorc la gara dand ocol orasului pe aceeasi parte a drumurilor, pentru ca nu puteam traversa din cauza turmelor de masini si -oroare!- scootere. Magheru la ora de varf este un vis frumos in comparatie cu centrul Romei. Decat pieton, mai bine pe scooter (glumesc, am incercat-o si pe asta.. de pe locul mortului , nu la ghidon.. nu am fost niciodata mai aproape de un autobuz in plin viraj, nici de certitudinea ca .. uite o luminita alba!...). Deci 1-0 Roma la trafic. Tot Roma are bulina neagra la capitolul cersetori si tigani. Ca sunt aia romani, nu ma intereseaza. Sincera sa fiu, mi-e putin ciuda pe ei ca acolo tiganii nostri arata ca un band de mariachi de ti-e mai mare dragul sa stai la o terasa in piata St. Maria in Trastevere si sa-i asculti.

In Geneva m-am simtit ca acasa. Ca acasa undeva intr-un orasel provincial. Adica nu mi-a placut deloc. Poate din cauza ca eram singura. Nu, singura eram si in celelalte locuri.. o fi fost franceza de vina. Case gri, vitrine triste si conservatoare, lume imbracata prost, ici-colo cate un cos de gunoi rasturnat… Preferatul meu a ramas tipul care facea nani pe banca in parc, leganat de izul de bere al cutiei goale de la capul lui si de fantanita arteziana din Jardin Anglaise. De 1 mai, in parcul ... era o manifestatie la iarba verde a sindicatelor elvetiene. O individa se indreapta spre mine zambind si imi intinde un fir de lacramioara. Gestul ospitalier si prietenos ma copleseste. Zambesc (mai stramb, ma plimbam de 4 ore deja si mi-era cald la cele 29 de grade in mai si sete, dar fiind duminica, totul era inchis – zboing! Bulina neagra) zic mersi cu cel mai suav accent parizian si intind mana sa iau lacramioara. Zambind, tipa o trage inapoi. 6 franci (?!) pentru sindicatele cantonului ... Zambesc si imi pare rau ca sindicatele noastre nu vand lacramioare la suprapret...

In Praga am inotat prin zapada mare din cartiere cu iz comunist, blocuri gri, magazinase de unde puteai cumpara, judecand dupa vitrine, de la lanterne la bulion, trecand prin ciorapi de nailon si caiete dictando. Inotam spre aeroport. Care se inecase deja in valuri de zapada si acum zacea, sperand la un CPR, sub marea de turisti disperati si tracasati. Carora ma alatur cu voiosie.
Dupa 8 ore se hotarasc : stadiul incert al zborului meu se trasformase in stop cardiac. Noroc ca zambetul mi se instalase deja demult, sub actiunea laxa a vinului de la bar (singurul loc unde se fuma, si unde ma cocotasem ca un cocostarc pe un scaun la tejghea, consumand pahar dupa pahar si raspunzand din ce in ce mai relaxat la telefoanele din ce in ce mai istericoase ale mama-mii). Bulina... gri. Acolo nu mai calc decat vara.

Ungaria – cartierele de la periferia Budapestei aratau precum .. Europa :)
. Pentru necunoscatori, Europa este un fel de Groapa lui Barbu, in varianta de supermarket chinezesc, in carterul bucurestean Colentina. Sinistru, mizerie, trist, Asia tarandu-se in Europa pe usa din dos..

Si asta a fost un fel de counter-pros si counter-cons, asa ca ajung la concluzia ca din prea multa impartialitate iar n-am spus nimic. Ba da.. am o bulina mare si alba pentru Berlin.

5 comments:

  1. ce-o facut Berlinul pentru bulina aia mare si alba?

    ReplyDelete
  2. o fost primul prag de care m-am dat cu capul in vest, o pata blonda si ariana dupa o iarna de saten.. :) pur si simplu mi-a placut. e un loc unde, daca ar avea bunul simt sa vorbeasca o alta limba, as putea trai ... dar daca ajung si eu sa nu imi mai pese?! :O

    ReplyDelete
  3. Sint atit de multe locuri unde sigur ti-ar place... Si sigur nu ti-ar mai pasa (de prea multe :-))

    ReplyDelete
  4. oh.. mi-ar placea oriunde.. ma cameleonesc destul de usor.. treaba cu "pasatul" e o alta mancare de peste (oare de unde vine expresia asta?!) ..

    ReplyDelete
  5. hmmm... eu votez cu mateszalka. cum treci de carei granita pe la urziceni (dada se poate si pe acolo), daca nu te opresti in primele doua trei sate unguresti ajungi in mateszalka. si parca parca e mai frumos acolo decat la berlin. doar ca nu e asa mare :))

    ReplyDelete